...și nu am curaj să îți zic că imi este dor de tine, sunt prea rușinoasă și poate mîndră. Știu că și la tine e aceeași situație, ești și tu mîndru, tu doar crezi că nu am nevoie de prezența ta. Îți scriu sincer..
vreau să te văd așa cum vreai tu să vezi soarele în fiecare zi, îmi place de tine așa cum îți plac ție zilele călduroase, ești soare în viața mea

Mai multe persoane îmi spuneau.. cînd o să întîlnești ”persoana ta” o să simți asta. Din prima zi cînd l-am văzut am simțit ceva ciudat, nu pot explica ce, o simpatie ușoară, o atracție de neexplicat și o frică mare. Cînd a deschis ușa și a intrat în camera unde eram am privit spre el și m-am rușinat deodată, îmi era frică să îl mai privesc, mă temeam să nu îmi placă de el... și habar nu am de unde s-a luat această închipuire că poate să îmi placă. Fără să vreau îl vedeam în fiecare zi, pe zi ce trecea îmi plăcea mai tare..anume caracterul. I-am îndrăgit caracterul și felul de a se comporta..a rămas să fie idealul meu, credeam că nu există ideal dar am înțeles că un om îți poate deveni ideal cu toate defectele lui. Îl ador, e perfectul meu

A.C.